Ziua Copilului în mediu rural

Acest eveniment a fost organizat în urma unei răbufniri de mânie individuală.

Am fost şi sunt indignată de faptul că această Zi e sărbătorită doar în marile oraşe, de parcă numai acolo a fi copii; se găsesc sponsori, se organizează spectacole, vin televiziunile, filmează .........

Despre copii din mediu rural nimeni nu zice nimic, de parcă nu ar exista şi ei, şi dacă nimeni nu vorbeşte despre ei, înseamnă că ei nu au nevoie de această Zi, nu au nevoie să se bucure, să se distreze, să se întreacă, să primească premii, să cânte şi să danseze.

Aşa că am luat măsuri: din 2006 până în 2008 Ziua Copilului a fost sărbătorită şi în Zizin.

Cartierul general era o poieniţă; acolo am adus câteva mese, am încercuit o zonă pentru scenă la iarbă verde; scaune pentru Juriu; am găsit şi sponsori: în primul an toate magazinele alimentare din sat, în anul următor ne-au ajutat şi câţiva braşoveni şi câţiva sibieni şi-n ultimul an - Primăria, că de....... erau alegeri şi dădea bine la imagine.

Evenimentul a fost anunţat prin afişare cu câteva zile înainte: copii trebuiau să vină din timp pentru a se putea înscrie la concursuri, primeau un număr de concurs şi aşteptau startul. Premiile erau consistente şi toată lumea era curioasă ce şi cum va fi.

Drept să vă spun nu-i uşor să organizezi un aşa eveniment şi să mulţumeşti pe toată lumea. Caută staţie, porta voce, fă pachete, scrie diplome, fă steaguri, stabileşte concursurile şi regulile de desfăşurare, benere, costume pentru spectacolul ce încheia festivitatea de premiere..........Fiecare a avut ce face şi-ncă am primit ajutor de la câţiva săteni inimoşi.

Dar doar de la câţiva, că aşa-i peste tot - oamenii nu se implică sunt DOAR SPECTATORI, câteodată şi în propria lor existenţă şi aşteaptă să vină altcineva să facă în locul lor

Autorităţilor locale au tratat cu multă indiferenţă evenimentul şi-ncă ceva: niciodată nu a fost prezent nici un cadru didactic, cu toate că în sat sunt 2 şcoli şi o grădiniţă.

Dar copii au luat Afişele-n serios şi- scurt timp au început să se antreneze: cu bicicletele, să alerge, să tragă sfoară, să-şi facă desenele cu temă dată.........şi-a venit ZIUA mult aşteptată.

Şi-au început înscrierile: la concursurile de biciclete pe categorii de vârstă - care s-au terminat doar cu un incident minor: o aterizare forţată în albia Zizinului;

la concursul de tras sfoara organizat separat pentru fete, separat pentru băieţi, pe categorii de vârstă; la concursul de alergare liberă, de roabă, de alergare în saci, pentru cel mai talentat junior şi cea mai talentată junioară.

Încurajările au venit de la prieteni, părinţi, bunici, veri, verişoare,

vecini - tot oamenii din sat ştiau ce se-ntâmplă. La-nceput participanţi la concursuri au fost 100 şi spectatori cam tot atât, apoi numărul concurenţilor a crescut la 200 şi al spectatorilor cam la fel

Adevărul este că-naintea datei de 1 Iunie începeau antrenamentele-n sat la alergat, la biţe. Mulţi copii se-ntrebau ce concursuri noi se vor mai organiza......ei nu ştiau săracii că noi ne chinuam să găsim sponsori pentru premii.

Acum trebuia făcută ordine. Pentru a câta oară? Se împărţeau premiile şi urma spectacolul.

Dar înainte a fost distribuit Zizinaşul, aflat la a doua apariţie......a apărut pentru că ne-a ajutat Dan Tomozei, din Sibiu. A bătut atâta cale pentru a fi alături de noi în acea zi. Şi n-am nici o poză cu el. Normal că l-am distribuit imediat şi gratuit. Toţi vroiau să afle al cui articol a fost publicat. Deci dacă vrei şi ziar se poate face!

Credeţi că fără porta voce m-aş fi descurcat?
Nu, nici vorbă.
Copii din Valea Danului nu ştiu ce e aia disciplină, ordine,

recpect - degeaba merg la şcoală - acolo nu se vorbeşte despre aşa ceva, iar acasă nu prea are cine să le vorbească despre cum trebuie să se poarte. La Biserică nu merg şi - din păcate - cresc aşa, fără a ştii şi învăţa o grămadă de nimicuri esenţiale.

Şi acum înmânare diplomelor, a pachetelor şi pozele de rigoare.

Concursurile pe care le-am organizat i-au învăţat pe copii că -ntr-o competiţie câştigă totdeauna cel mai bun!

Şi nimeni nu pierde nimic - fiecare câştigă ceva: poate ambiţie pentru ca la anul să fie primul, poate o mângâiere din partea părintelui sau a bunicii, poate încurajări..........

Şi acum după întreceri toţi aşteaptă spectacolul.






Mari emoţii au micii artişti: fetele din Corul Glasul Danului,








şi trupa de dans a Fluturaşilor, abia aşteptă să arate ce-a-nvăţat şi cei din trupa de teatru Harap - Alb - care pregătiseră o pantomimă







şi cei din trupa de dans ţigănesc Lisandra aşteptau cu nerăbdare să le vină rândul Aşa era în Zizin de 1 Iunie. Era Sărbătoare!

Toată lumea aştepta evenimentul: copii - pentru a demonstra că sunt cei mai buni; părinţii, bunicii, rudele, vecinii - pentru ai putea încuraja; micii artişti - pentru a-şi demonstra abilităţile; organizatorii pentru a-şi dermonstra că se poate; sponsorii - care deja se obişnuireră cu noi.