Centru educaţional - un vis frumos............

S-a-ntâmplat în 2008. După un contact direct cu Sarah - reprezentanta asociaţiei Globeaware am ajuns la o înţelegere verbală în privinţa unei colaborări.

Totul părea SF - un Centru educaţional în Zizin. Şi aşa a rămas!

Discuţiile au început în 2007. Ideea cu Centrul e excelentă, pentru că în sat sunt peste 600 de copii care vara se plitisesc, pur şi simplu. Singurele distracţii sunt: mersul la scaldă, datul cu ţoacla şi o minge pe pajiste.........asta în timpul cât nu au de lucru prin curte, la fân, la cartofi.

Dar punerea acestei idei în practică, în condiţiile de atunci şi de acum e doar un vis frumos.

Sala în care ne-am desfăşurat toate activităţile - prin bunăvoinţa unui domn cu suflet mare, nu avea căldură, apă, toaletă, lumină, dar pentru noi era locul în care ne simţeam bine şi-nvăţam ceva nou şi ne jucam şi cântam şi dansam. În acea sala s-au format trupele de dans popular Zizinaşul, Fluturaşii, trupele de dans ţigănesc Lisandra, Inimi de foc, trupa de teatru Harap Alb, corul Glasul Danului. Aici s-au făcut toate repetiţiile şi tot aici au fost puse la cale toate evenimentele care au reuşit să socializeze comunitatea satului. Pentru noi era cea mai SALĂ!

Asociaţia din America şi-a propus să ne ajute s-o renovăm, dar după un calcul prealabil au ajns la concluzia, că nu au cum să strângă atâtea fonduri şi-n plus spaţiul nu era al nostru! Dar între timp au ajus în Zizin două voluntare. Au stat o săptămână şi zilnic veneau la noi câteva ore: am făcut împreună program bilingv - la magazin, culorile, numărat, formule de politeţe; le-am învăţat să danseze - Ciobănaşul, Braşoveanca, Alunelul, Şogoriţele; ne-am jucat, am cântat şi am reuşit să ieşim şi pe teren: s-au trezit oamenii din sat cu noi pe uliţele mici şi colbuite - adunam gunoaiele în saci de plastic; la noi aşa e: când ai ceva de aruncat arunci pe jos că nimeni nu-ţi face observaţie; avem uliţele decorate cu flori de hârtie, plastic, tablă. Într-o zi am strâns tot - degeaba a doua zi au apărut altele! Am rescris toate tăbliţele cu numele ulicioarelor - sunt plăci de lemn, bătute-n cuie - şi-n plus am vopsit aproape toţi pomii de pe malul apei.

Şi-n aceiaşi săptămână am plantat şi 40 de brăduţi - din ei au rămas doar trei, restul au fost smulşi, cosiţi sau pur şi simplu nu s-au prins.

Aşa că americancele noastre au ameţit de treabă şi noi ne-am ales după plecarea lor - cu o minge de fotbal, două palete de badmington, câteva cutii cu acuarele şi altele cu plastilină. Şi cum n-am avut nici o înţelegere scrisă, contactul s-a întrerupt brusc. Poate peste ani, cineva va ridica-n sat un astfel de Centru, care să le ofere alternative educaţionale copiilor din Zizin.